Când eram căzut Tu m-ai salvat,
Zăceam în păcat, dar m-ai ridicat
Nu aş avea cuvinte să pot să-Ţi mulţumesc
Ştiu doar că de azi vreau să Te cinstesc.

Tu nu vrei o inimă-mpărţită
Slava Ta să fie ştirbită
Căci Tu eşti mare Dumnezeu şi-mpărat
Şi pentru-ale noastre vieţi ca jertfă Te-ai dat.

Tu sus în Cer ne-ai pregătit o casă
O haină albă, curăţită, de Miresă...
Ajută-ne să înţelegem pentru ce ne-ai înnoit
Şi de ce Împărăţie neîncetat ne-ai vorbit.

Nu ne lăsa să ne pierdem pe cale
Chiar dacă ne pare drumul mai greu, mai agale
Tu ne îndreapt-al nostru gând mereu
La veşnicia cu Tine, iubit Dumnezeu.

Fără de Tine suntem doar lut
Fără credinţă, fără nădejde, făr’ al Tău scut
Suntem doar frunze purtate în vânt
Lipsiţi de-a Ta iubire şi de-al Tau scump Cuvânt.

Ai vrut mai mult decât orice pe noi să ne salvezi
Chiar dacă chinul greu al lepădării a trebuit să-L vezi,
Tu ai ştiut pentru ce povara cea grea purtai
Şi totuşi din iubire viaţa-ai ales să-Ţi dai.

Meriţi slavă, meriţi onoare, meriţi gloria pe veci
Căci din groapa-a adânc-a pierzării ne-ai ridicat întregi
Nu ai lăsat să se piardă, nimic din ce Tu-ai dat
Ca pentru slava Ta să fie închinat.

Ne-ai dat fără de nicio plată,
Viaţa veşnică cu Tine scumpe Tată.
N-am meritat şi nici n-om merita
Dar prin credinţa-n Tine va fi posibil asta...